Test etanseitate


Adoptarea unei instalatii pentru stins incendii cu gaz inert, de orice tip (IG-541, IG-100, IG-55, IG-01, argon, azot, dioxid de carbon, inergen sau FK-5-1-12 novec) trebuie sa se faca cu respectarea anumitor parametri extrem de importanti, astfel incat instalatia sa confere certitudinea functionarii ei in cazul unui incendiu.

 

Pentru asigurarea bunei functionari se va avea in vedere doua aspecte importante:


1. Proiectarea corecta a instalatiei, cu adoptarea cantitatii minime de gaz, cantitate care sa asigure diminuarea procentului de oxigen din volumul incintei protejate, in cazul unei deversari. 

2. Certitudinea faptului ca incinta protejata asigura pastrarea amestecului de gaz pentru timpul necesar stingerii unui incendiu. 

Test etanseitate

Pierdere presiune


Verificarea integritatii incintei protejate sau a capacitatii ei de a asigura etanseitatea amestecului de gaz se face cu un test de etanseitate specializat. Testul de etanseitate al incintei este recomandat pentru orice camera care va fi protejata cu instalatie de stins incendii, acest test demonstreaza ca izolarea incaperii asigura eficacitatea stingerii cu agent gazos. Testul de etanseitate al incintei protejate identifica si posibilele pierderi ale presiunii, astfel se pot lua masuri corective.

 

Pentru a fi eficient, agentul de stingere utilizat trebuie sa fie mentinut la concentratia corecta pentru un timp minim stabilit. Timpii necesari pentru pastrarea concentratiei de agent de stingere, sunt specificati in standardul EN 15004-1. Cu excepria Dioxidului de Carbon, pentru care timpul de retinere in incinta protejata trebuie sa fie de minim 20 minute, in cazul celorlati agenti de stingere timpul de retinere trebuie sa fie de minim 10 minute.

 

Timpul necesar pastrarii concentratiei de stingere se calculeaza de la momentul deversarii agentului de stingere in incinta protejata pana la momentul in care acest amestec gazos poate fi eliminat sau in care se poate introduce oxigen fara a exista pericolul reaprinderii incendiului. In tot acest timp amestecul gazos nu trebuie sa fie impurificat cu aport de oxigen.

 

Testul de etanseitate se face cu aparatura speciala care creaza o anumita presiune in incinta protejata, apoi se masoara daca pierderile (disiparea amestecului gazos) se face fara a asigura retinerea minima, lucru ce ar putea face ineficienta stingerea. In acelasi timp testul de etanseitate arata daca incaperea este atat de etansa incat nu ar permite pierderi de presiune in cazul deversarii agentului de stingere, acest lucru putand cauza daune materiale la incinta protejata (ruperea usii de acces, spargerea unui perete care nu are rezistenta, etc).

 

In cazul in care incinta protejate este perfect etansa si nu poate asigura o depresurizare in momentul deversarii agentului de stingere trebuie adoptata o trapa (clapet) gravitational de suprapresiune. Acest clapet se deschide singur in momentul in care presiunea din incinta protejata creste peste valoarea ambientala si permite egalizarea eu cu mediul inconjurator. Aceasta trapa de suprapresiune se monteaza pe un perete exterior cu posibilitatea eliberarii presiunii catre mediul extern sau daca se monteaza pe un perete interior trebuie sa se asigure eliberarea presiunii catre zone care nu sunt perfect etanse.